Islamul şi averea

Islamul şi averea

În Islam, întreaga avere este a lui Allah Preaînaltul, care a încredinţat-o oamenilor. Este o responsabilitate pentru aceştia, pe care ei trebuie să o câştige în mod legal şi să o cheltuiască într-un fel care este permis, aşa cum este cheltuirea pentru sine însuşi şi pentru persoanele pe care persoana le are în responsabilitate, fără a face excese sau fără a cheltui într-un mod excesiv. Mesagerul lui Allah, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus:

Un rob al lui Allah nu va fi în măsură să facă niciun pas în Ziua Judecăţii, până când nu este întrebat despre următoarele lucruri: timpul său şi modul în care l-a folosit, cunoştinţele sale şi felul în care s-a folosit de ele, banii săi şi felul în care i-a obţinut şi i-a cheltuit şi tinereţea sa şi felul în care s-a folosit de ea. (relatat de Tirmidhi).

Averea trebuie folosită doar în moduri permise. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Nobil:

Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în Îngeri, în Carte şi în Profeţi, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerşetorului şi pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea [As-Salat], a da Dania [Az-Zakat], a-şi ţine legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi [Al-Mu›taqun]!) [Coran, 2:177].